Abcesul este considerat o etapa finala in evolutia unei boli bacteriene care se dezvolta intr-o cavitate noua fiind determinat de germeni piogeni. Abcesul cald se caracterizeaza printr-o colectie purulenta bine delimitata care este cauza lezarii tesuturilor sub actiunea unor agenti piogeni parazitari sau microbieni. Abcesul este o afectiune cu o evolutie rapida fiind bine delimitat. Dezvoltarea poate avea loc fara predilectie in orice tesut din organsimul animal dar sunt mai frecvent intalnite localizari subcutanate, visceral sau perivisceral, muschi sau tesut osos. De cele mai multe ori abcesul cald are o singura cavitate dar pot exista si abateri de la aceasta regula cand abcesul este intins pe o portiune mai mare cu afectarea unei regiuni mai intinse cand colectia purulenta difuzeaza si creeaza buzunare foarte greu de tratat.

Caile de contaminare utilizate de agentii infectiosi piogeni sunt constituite de ranile superficiale, crevasele, rosaturi de harnasament sau utilizarea unor seringi sau ace care nu sunt sterile. Organsimul lupta prin diverse metode si incearca sa izoleze agentii patogeni. Continutul materialului piogen este format in majoritate de leucocite moarte deoarece rin fagocitoza un numar mare de microbi sunt distrusi. Periferic fata de membrana piogena pot fi observate fenomene de exudatie plasmatica si hemoragii datorita cresterii permeabilitatii vasculare datorate difuzarii toxinelor bacteriene.

Evolutia abceselor superficiale este caracterizata prin aparitia simptomelor inflamatiei iar maturarea lor este considerata cand apar sub forma unor tumefactii circumscrise calde si dureroase la palpare.Cu cat zona in care este localizat abcesul este mai solicitata la miscari sau este expusa unor traumatisme repetate cu atat durerea va fi mai intensa. Cand abcesul este bine maturat se face o incizie in zona cea mai decliva pentru a asigura un bun drenaj. Dupa drenare se aplica tinctura de iod sau spray cu antibiotic:Neocaf, Alamycin spray sau Teramycin.